Ambulatoriul integrat ar trebui să fie cartea de vizită a unui spital public de urgență. La Spitalul Universitar de Urgență Elias din București, această „carte de vizită” riscă să devină un dosar de disfuncționalități grave, cu efecte directe asupra pacienților, medicilor și actului medical.O notă internă (nr. 486/21.01.2026), emisă în baza OUG nr. 91/30.12.2025 și a unei adrese a Ministerului Sănătății – Direcția Avize și Autorizări, obligă șefii de secție să transmită către RUNOS listele cu medicii care „vor desfășura activitate în Ambulatoriul integrat”.
Pe hârtie, totul pare conform. În realitate, aplicarea acestor dispoziții ridică întrebări extrem de serioase privind legalitatea, organizarea și siguranța actului medical, în special în secțiile chirurgicale – exemplul ORL fiind revelator.
Suprapuneri de activități imposibil de justificat
Conform notei interne, medicii de secție (cu excepția șefului de secție) ar urma să desfășoare activitate în ambulator în cadrul normei lunare de bază. Însă apar situații greu de explicat:
- Cum este posibil ca șeful Secției ORL să desfășoare activitate în ambulator în timpul normei de bază, având în același timp contract individual cu CAS?
- Cine verifică suprapunerile orare dintre activitatea chirurgicală în sala de operație, consultațiile din ambulator, activitatea administrativă și activitatea universitară (UMF)?
- Cum se face pontajul, fără încălcarea normei legale de muncă?
- Nu se încalcă chiar OUG 91/2025, invocată ca temei al notei interne?
Răspunsurile lipsesc. Controlul, de asemenea.
Ambulatoriu „integrat” fără contract cu CAS
Una dintre cele mai grave probleme:
Ambulatoriul Spitalului Elias NU are contract cu CAS pentru toate specialitățile existente în spital, inclusiv ORL.
Consecințele sunt absurde și revoltătoare:
- Pacienții cu bilet de trimitere sunt taxați;
- Consultațiile postoperatorii nu sunt decontate, deși pacientul este asigurat;
- Manevrele medicale sunt plătite integral;
- Medicul este pus în situația jenantă de a consulta un pacient asigurat, dar fără posibilitatea legală de decontare.
Pacientul ajunge să plătească nu actul medical, ci lipsa de organizare a spitalului.
Soluții ocolitoare care cresc riscurile medicale
- Pacienții sunt chemați la internare de zi, deși nu ar fi necesar;
- ORL Elias, neavând circuite separate pentru internare de zi și continuă, expune pacienții la infecții asociate;
- Se ajunge la decontări disproporționate, mult peste serviciul efectiv prestat.
Este o soluție administrativă? Nu. Este o distorsionare a sistemului, cu riscuri directe pentru pacienți.
Personal insuficient, atribuții imposibile
Într-o secție ORL cu 4 medici (inclusiv șeful de secție):
- activitatea în secție, sala de operație, UPU până la ora 14, internări continue și de zi, consulturi interclinice, ambulator, plus întreaga activitate scriptică
Nu pot fi fizic acoperite într-o normă de 6 ore/zi. Orice manager care ar aduna timpii reali de lucru ar constata că se depășește constant norma legală, în detrimentul timpului acordat pacientului și al calității actului medical.
Management defectuos și pasarea responsabilității
În loc de clarificări, apar:
- note interne vagi;
- grafice impuse rigid;
- reproșuri adresate medicilor că „nu și-au găsit înlocuitor cât erau în sala de operație”.
Aceasta nu este neglijență medicală. Este management defectuos, care:
- pasează responsabilitatea administrativă către personalul de execuție;
- pregătește terenul pentru sancțiuni disciplinare;
- ascunde problemele reale: lipsa de personal, lipsa circuitelor, lipsa dotărilor.
Întrebări directe către conducere
Către managerul Spitalului Universitar de Urgență Elias:
- Cum definiți „ambulatoriul integrat” în lipsa contractelor CAS pentru specialitățile din spital?
- Cine verifică suprapunerile de program ale medicilor?
- De ce sunt obligați medicii să efectueze consultații cu plată în timpul normei de bază, fără contract distinct?
- De ce este afișat un program de consultații ORL în ambulator, deși nu există contract CAS?
- Unde se programează pacienții cu bilet de trimitere?
Către președintele Academiei Române, instituție în subordinea căreia se află spitalul:
- Aveți cunoștință de aceste disfuncționalități?
- Considerați acceptabil ca pacienții asigurați să plătească din cauza lipsei de organizare?
- Cine răspunde pentru riscurile de infecții asociate generate de circuite improprii?
- Este acesta standardul de management pe care Academia Română îl girează într-un spital public de elită?
Concluzie
Ambulatoriul integrat nu este o bifă administrativă și nici o improvizație. Este prima linie de contact cu pacientul.
La Elias, forțarea funcționării „cu orice preț” riscă:
- să destabilizeze secțiile,
- să compromită actul medical,
- să transfere costurile către pacienți și medici.
Respectarea formală a unor ordine de minister, fără resurse, contracte și organizare, nu înseamnă reformă, ci simulare de funcționare.
Articol preluat de pe platforma Civis News, in baza unei colaborări redacționale cu Opinia Transilvană.
