Ziua mondială a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii este o celebrare anuală a principiilor care stau la baza Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.
Data de 8 mai este ziua de naştere a omului de afaceri elveţian şi a voluntarului Henry Dunant (1828-1910) din iniţiativa căruia a apărut Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie acum mai bine de 160 de ani.
În această zi este onorată moştenirea lăsată de Henry Dunant şi mai mult decât atât este ziua în care este adus un omagiu milioanelor de voluntari şi personalului care lucrează alături de oamenii care au nevoie de protecţie, asistenţă, asistenţă medicală, ajutor social şi solidaritate, se arată pe site-ul oficial al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (FICR), https://www.ifrc.org/.
„Keeping Humanity Alive” este tema, în 2024, a Zilei mondiale a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii. „Într-o perioadă de polarizare şi dezumanizare a diferitelor grupuri, inclusiv migranţi, comunităţi învecinate şi chiar lucrători de prim ajutor, Mişcarea noastră întăreşte principiul de bază al umanităţii, mai ales în locurile în care este cel mai esenţial pentru menţinerea Umanităţii în viaţă. Respectarea dreptului internaţional umanitar nu numai că păstrează umanitatea oamenilor afectaţi de crize, ci şi propria noastră umanitate – atât astăzi, cât şi în viitor. Respectarea dreptului internaţional umanitar reflectă valorile fundamentale ale Mişcării şi este esenţială pentru asigurarea bunăstării şi a demnităţii tuturor persoanelor aflate în nevoie.
Voluntarii şi personalul Crucii Roşii şi Semilunii Roşii sunt adesea primii care răspund la o criză sau un dezastru. Din cele mai îndepărtate colţuri ale globului şi din cele mai provocatoare contexte, voluntarii şi personalul nostru sunt piloni ai speranţei. În fiecare zi, ei menţin omenirea în viaţă, oferind confort oamenilor care au nevoie disperată – uneori plătind cel mai mare preţ în acest proces. În această Zi Mondială a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii, le onorăm serviciul, curajul şi sacrificiul. Dincolo de graniţe şi în mijlocul diverselor noastre medii, unitatea Mişcării noastre constă în angajamentul nostru comun faţă de acţiunea umanitară. Munca noastră este înrădăcinată în principiile neutralităţii, imparţialităţii şi independenţei.
Chiar şi în cele mai întunecate momente, fiecare act de bunătate este un far de speranţă, promiţând un mâine mai luminos” se arată în mesajul cu prilejul acestei zile transmis de preşedintele Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, Kate Forbes, preşedintele Comisiei Permanente, Mercedes Babé, şi preşedintele Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Mirjana Spoljaric, potrivit https://www.ifrc.org/.
Martor al bătăliei sângeroase de la Solferino din 24 iunie 1859, soldată cu mii de morţi şi răniţi, Henry Dunant a chemat în ajutor mai multe persoane din zonele învecinate, alături de care a început să-i îngrijească pe cei răniţi. Mobilizaţi de cuvintele lui Dunant – ”Siamo tutti fratelli” („Suntem cu toţii fraţi”) -, timp de trei zile, voluntarii au acordat ajutor şi îngrijire medicală tuturor răniţilor, indiferent că erau inamici sau compatrioţi. În 1862, el a scris şi publicat cartea ”O amintire de la Solferino”, prin care atrăgea atenţia lumii întregi asupra necesităţii de a înfiinţa societăţi de ajutor şi de a promova un acord internaţional cu privire la ajutorarea răniţilor şi la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărţi, Henry Dunant a reuşit să transmită ideile sale în rândul guvernanţilor europeni şi al oamenilor influenţi de la acea vreme, potrivit site-ul https://crucearosie.ro/.
Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a autointitulat Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor şi care, în 1876, a devenit Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Atunci a fost semnată prima Convenţie de la Geneva, de către 12 şefi de stat, şi a fost adoptată emblema unei cruci roşii pe fundal alb (inversul steagului Elveţiei, cu cruce albă pe fond roşu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă.
În mai 1919, reprezentanţii Societăţilor de Cruce Roşie din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia s-au întrunit pentru a înfiinţa în mod oficial Liga Societăţilor de Cruce Roşie, care este predecesoarea Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (FICR). Obiectivul său era de a „consolida şi a uni, în domeniul sănătăţii, Societăţile de Cruce Roşie existente şi de a promova crearea unor noi Societăţi”. Simbolul Semilunii Roşii a fost adoptat la Convenţia din 1929. În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ”Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roşie şi semilună roşie de către Societăţile Naţionale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.
Ideea unei zilei mondiale a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii a apărut după Primul Război Mondial, când la cea de-a 14-a Conferinţă Internaţională a Crucii Roşii a fost discutată o „acţiune anuală care ar putea avea loc în întreaga lume… care ar fi o contribuţie majoră la pace”. Ziua internaţională a Crucii Roşii a fost sărbătorită pentru prima dată la 8 mai 1948. Titlul oficial al zilei s-a schimbat de-a lungul timpului şi a devenit în 1984, Ziua mondială a Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii, se arată pe https://www.ifrc.org/.
Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (IFRC) este formată astăzi din 191 de Societăţi de de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, adesea denumite „Societăţi Naţionale”, prezente în aproape toate ţările lumii. Rolurile lor diferă de la o ţară la alta, dar toate sunt unite de aceleaşi principii fundamentale şi se străduiesc pentru binele umanităţii. Secretariatul Internaţional al Federaţiei are sediul în Geneva, Elveţia. Preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (IFRC) este Kate Forbes (din decembrie 2023).
Societăţile Naţionale sunt coloana vertebrală a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. Fiecare este alcătuită dintr-o reţea de voluntari şi personal comunitar care oferă o mare varietate de servicii. Rolul specific al Societăţilor Naţionale şi serviciile pe care le oferă variază de la ţară la ţară. Acest lucru se datorează nevoilor diferite ale comunităţilor, precum şi relaţiilor diferite pe care Societăţile Naţionale le au cu autorităţile respective. Voluntarii Societăţii Naţionale sunt adesea primii la faţa locului când se produce un dezastru şi rămân activi în comunităţile afectate pe o perioadă mai lungă de timp, după plecarea tuturor. În unele cazuri, Societăţile Naţionale sunt singurele organizaţii capabile să funcţioneze în ţări care se confruntă cu dezastre, conflicte sau un colaps al structurii sociale, potrivit https://www.ifrc.org/.
