La o zi după lovitura de stat și arestarea Mareșalului Ion Antonescu, la Palatul Regal de către Regele Mihai, vine și ripostă armatei germane, până atunci aliată armatei țării noastre.
În ziua de 24 august 1944, Bucureștiul este bombardat masiv de către aviația germană, iar mai multe clădiri importante din capitală, sunt afectate de bombele căzute.
La câteva ore după îndepărtarea mareşalului de la conducerea României, ambasadorul german la București, Manfred von Killinger, îl ameninţa pe Regele Mihai că România va fi transformată într-o „baltă de sânge”.
Luftwaffe a început operaţiunile aeriene asupra Capitalei dis-de-dimineaţă, când mai multe avioane germane decolate de la Otopeni au survolat partea de nord a orașului. În acel moment, unităţile germane aflate la nord de București, în zonele Băneasa și Otopeni, au declanșat din aer și de pe uscat asaltul asupra Bucureștiului. Primele bombe germane au fost aruncate asupra aerodromului Pipera, unde se găsea personalul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii.
Alertat, Comandamentul Militar al Capitalei a ordonat unităţilor de artilerie antiaeriană aflate în subordine să deschidă focul asupra oricărui aparat german care survola orașul. Bateriile AA (antiaeriene) din dispozitivul de apărare a Bucureștiului erau gata să răspundă oricărei agresiuni germane.
Unităţile românești din Capitală se aflau în dispozitiv de luptă încă din seara zilei de 23 august 1944, când Comandamentul Militar al Capitalei le-a transmis, la ora 18:00, ordinul codificat, Pajura”, urmat, o jumătate de oră mai târziu, de semnalul, Stejar, extremă urgenţă”, prin care acestea urmau să se deplaseze spre obiectivele dinainte stabilite.
Aproape de ora 9:00, avioane germane au apărut deasupra centrului orașului, aruncând primele bombe care vizau în special Palatul Regal.
Noul președinte al Consiliului de Miniștri începând din seara zilei de 23 august 1944 este Generalul Constantin Sănătescu.
Asupra Palatului au fost lansate numeroase bombe care au avariat o parte a acestuia şi clădirea anexă unde fusese arestat cu o zi înainte mareșalul Ion Antonescu, vila „Casa Nouă”. În urma acestor atacuri și-au pierdut viaţa mai mulţi soldaţi din Batalionul de gardă şi dintr-o subunitate a Regimentului 2 Care de Luptă, ce asigurau paza obiectivului. Din această cauză, cea mai mare parte a membrilor noului guvern, care lucrau în subsolul Palatului Regal, s-au mutat în cursul aceleiași zile în adăpostul Băncii Naţionale și apoi la Bolintin, unde se afla un regiment de transmisiuni, de unde puteau să comunice ușor cu Capitala. Atacurile aviaţiei germane au ţinut aproape neîncetat pe tot parcursul zilei de 24 august.
Alături de acestea, Luftwaffe a folosit și avioane de bombardament în picaj de tip Junkers Ju 87 Stuka16 și bimotoare Me-110, protejate de avioane de vânătoare Me-109. Până în seara zilei de 24 august, bombardamentele germane au produs 89 de morţi (dintre care 27 de femei şi 8 copii), 90 de răniţi și au distrus sau avariat peste 200 de imobile.
Au căzut pradă bombelor germane Palatul Regal, Ministerul Aerului şi Marinei, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de rezervă, Manutanţa Armatei, Cazarma gardienilor publici, Spitalul Filantropia, Ateneul Român, Fundaţia „Regele Carol I”, Academia Română, muzeele Theodor Aman şi Grigore Antipa, Institutul de Bizantinologie, Primăria Capitalei, Centrala Caselor Naţionale, Eforia Spitalelor, Banca Românească, Hotelul Athénée Palace, Uzinele Lemaître, Fabrica Leul, Tipografia Bucovina, grajdurile Hipodromului de trap și Depoul STB din Panduri. Reţelele de alimentare cu apă și energie electrică au fost afectate în mai multe puncte pe strada Izvor, Şoseaua Pandurilor, Calea Rahovei şi Calea 13 Septembrie, iar cablul telefonic din strada Matei Millo a fost distrus, afectând circa 2.000 de posturi telefonice.
Pentru apărarea Capitalei, Regimentele 1 și 3 de artilerie antiaeriană au tras peste 19.000 de proiectile. Artileriștii români au revendicat 23 de avioane doborâte și 6 avariate, însă cifrele par exagerate fără a se cunoaște pierderile germane.
Sursa – text: Historia.ro
