15 iunie 1889 – Ziua în care “poetul nepereche” Mihai Eminescu, a încetat din viață la București

0

Astăzi se împlinesc 132 de ani, de la trecea în neființă a “poetului nepereche” al poeziei românești, Mihai Eminescu.

Marele poet a decedat în 1889 la Casa de sănătate a medicului Alexandru Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti. Atunci s-a auzit că Mihai Eminescu a murit de sifilis. O maladie de care dramaturgul suferea de șase ani de zile.

Eminescu s-a născut la Ipotești în Botoșani, la data de 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea copil dintre cei 11 frați. Părinții lor erau căminarul Gheorghe Eminovici și Raluca Eminovici.

El a scris cele mai frumoase poezii din istoria literaturii române. Opera sa cuprinde un număr mare de creații și o mare varietate a genurilor.

Eminescu a fost poet, prozator, dramaturg și jurnalist. Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea ÎI”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.

În presa vremii, ziariștii au scris despre o posibilă crimă.

O carte semnată de 12 dintre cei mai importanţi specialişti în medicină din România au desființat mitul sifilisului, cât şi pe cel al crimei.

„Au luat toate documentele, toată descripţia bolii şi au constatat că un bolnav de sifilis nu trece prin ce a trecut Eminescu şi nu a avut simptomele respective”, spune Eugen Simion, academician.

„Diagnosticul de sifilis nu a fost documentat, pe vremea aceea nici nu se putea documenta. Era interpretat pe semnele clinice, pe contactul sexual, pe fenomenele cutanate ce apăreau după contactul sexual la un interval de timp”, adaugă Eduard Apetrei, medic cardiolog.

De asemenea, academicianul Victor Voicu a declarat că în raportul autopsiei poetului nu apar leziunile cerebrale specifice sifilisului. Farmacologul și toxicologul a anunțat că tratamentul cu mercur, folosit la acea vreme, nu avea cum să-i facă bine.

Experţii reuniţi de Academia Română spun că poetul a avut o ateroscleroză precoce şi o personalitate de tip bipolar care, alături de tratamentul greşit şi de propriile vicii, i-au grăbit sfârşitul. Este foarte probabil ca Mihai Eminescu să fi murit în urma unui infarct.

„M-am documentat în primul rând asupra efectelor produse de intoxicaţia cu mercur pe aparatul cardiovascular. Din rapoartele medicale reiese că el avea palpitaţii, că se plângea de dureri toracice, deci putea să fie angină, că nu mai putea urca, oboseala, efortul şi că a avut leşinuri.

El a avut o suferinţă şi cardiovasculară. Era fumător, avea factor de risc major”, afirmă prof. Univ. Dr. Eduard Apetrei.

Moartea lui Eminescu a fost învăluită în mister. Deși cauza oficială declarată în acte este sifilisul, nimeni nu știe exact de ce a murit. Nu există fotografii de la moartea poetului, ci doar o schiță realizată de faimosul grafician Constantin Jiquidi. Se pare că Eminescu a fost înmormântat într-o zi cu ploaie, de vară, unde a participat foarte mulți oameni.

Trupul neînsuflețit al dramaturgului a fost depus la Sf. Gheorghe cel Nou din Bucureşti. Acolo au fost prezenți prietenii săi, studenți ai Școlii Normale de Institutori din București, dar și oameni care nu-l cunoșteau personal. Veronica Micle a fost și ea la moartea iubitului său.

Sicriul a fost acoperit cu pânză neagră. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog.

După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Bellu. Pe ultimul drum, Eminescu a fost transportat într-un dric, care a fost tras de doi cai.

La Universitate s-a făcut o primă oprire, pentru ca profesorul de filozofie, Dimitrie August Laurian să rostească o scurtă cuvântare despre activitatea publicistică a lui Eminescu. Apoi, cortegiul și-a continuat drumul spre groapă adâncă din cimitirul Belu, unde Eminescu a fost îngropat.

După înmormântare, Veronica s-a retras la mănăstire. Acolo, frumoasă domniță și-a premeditat sinuciderea. „O! Moarte vin de treci/Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri/S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, /Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, /Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm, /Să dorm pe veci.”, scria Veronica.

În data de 4 august, la 50 de zile după moartea lui Eminescu, Veronica a băut o sticlă de arsenic. A stat 20 de ore în agonie și niciun medic nu a putut să-i salveze viața.

În același an, pe 31 decembrie, moare și Ion Creangă- cel mai bun prieten și confident al lui Eminescu. Creangă a fost și el considerat bolnav de epilepsie. Cei doi prieteni au fost declarați bolnavi și au devenit inderogabili sistemului, înainte să moară.

Mai mulți specialiști consideră că Eminescu a fost asasinat, deoarece a devenit incomod cu articolele pe care le publică la vremea aceea. El critica Guvernul și pe rege pentru apropierea sa cu Austro-Ungaria și Germania.

În articolele sale, instiga la revoltă și la abdicarea regelui. Mai mult, el milita pentru unirea Basarabiei cu România. În permanență era supravegheat de serviciile secrete austro-ungare.

Distribuie

Lasă un comentariu

Top