Noi, românii care trăim realitatea de zi cu zi, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: România se află într-un moment de răscruce. Nu unul spectaculos, nu unul anunțat oficial, ci unul lent și periculos, în care degradarea economică, socială și morală a devenit normă.
Recesiunea nu este o noțiune abstractă. Este prezentă în facturi imposibil de plătit, în salarii care nu mai acoperă traiul minim, în exodul continuu al celor care nu mai văd un viitor aici. Este prezentă în oboseala unei societăți care muncește mult și primește puțin, care contribuie constant și este ignorată sistematic.
De ani de zile, există o parte a societății care a refuzat să tacă. Oameni care au susținut lupta anti-sistem, care au semnalat abuzuri, minciuni și impostură. Răspunsul nu a fost dialogul, ci etichetarea, marginalizarea, cenzura și hărțuirea. Nu pentru că aceste voci ar fi greșit, ci pentru că au deranjat un mecanism construit pe obediență și frică.
În paralel, pasivitatea a fost cultivată metodic. Ni s-a spus că „toți sunt la fel”, că „nu se poate schimba nimic”, că implicarea este inutilă. Această resemnare nu este întâmplătoare. Este combustibilul perfect pentru un sistem care funcționează doar atâta timp cât cetățenii lui renunță să mai creadă în propria putere.
Patriotismul a fost redus la simboluri și discursuri festive, golite de conținut. Dar patriotismul real nu se măsoară în lozinci, ci în refuzul de a accepta jaful ca normalitate, minciuna ca politică publică și tăcerea ca virtute civică. A-ți iubi țara înseamnă să o aperi atunci când este slăbită din interior.
Acest editorial nu este un apel la conflict, ci un apel la luciditate. Nu cerem privilegii și nu revendicăm favoruri. Cerem reguli corecte, respect pentru muncă, libertatea de a vorbi și dreptul de a nu fi tratați ca un inconvenient.
O țară nu se pierde atunci când trece printr-o criză economică. Se pierde atunci când cetățenii ei aleg să nu mai reacționeze. România nu are nevoie de spectatori, ci de cetățeni activi, solidari și conștienți.
Tăcerea nu ne va salva.
Resemnarea nu ne va proteja.
Doar asumarea, curajul civic și solidaritatea pot opri declinul.
România nu se apără singură.
Responsabilitatea este a noastră.
