Sistemul de apărare și ordine publică din România traversează una dintre cele mai grave crize de identitate și de personal din istoria sa recentă. Această criză nu este generată de amenințări externe, ci de o politică internă profund nocivă, care a transformat drepturile fundamentale ale militarilor și polițiștilor într-un instrument de presiune politică. Abordarea dihotomică a pensiilor militare, inspirată de principiul „divide et impera”, a distrus încrederea în stat și a golit de conținut ideea de stabilitate profesională.