editorial semnat de Sepi Marius, redactor-șef Civis News
36 de ani de rotații. Zero proiect de țară.
Am obosit.
Am obosit să văd cum, de 36 de ani, politica românească a devenit un mecanism aproape perfect de consum și distrugere a unei țări care ar fi putut fi una dintre cele mai prospere din Europa.
Am obosit să văd cum politicienii și partidele, indiferent de culoare sau doctrină, au funcționat ca un sistem închis, preocupat exclusiv de putere, influență și îmbogățire personală.
România nu a avut un proiect real de țară.
A avut doar campanii electorale, rotații la guvernare și promisiuni reciclate.
Au devalizat bănci.
Au privatizat pe nimic.
Au închis fabrici și uzine.
Au distrus industrii întregi.
Milioane de români au fost aruncați pe drumuri, obligați să plece în străinătate pentru a-și salva familiile, în timp ce cei aflați la conducere și-au construit averi, rețele de influență și imperii politice pentru rude și apropiați.
Ei s-au îmbogățit.
Noi am sărăcit.
Statul a fost politizat până la sufocare. Funcțiile nu mai sunt ocupate de profesioniști, ci de activiști de partid, sinecuriști și oameni puși pe relații.
Numărul bugetarilor a crescut nu pentru eficiența statului, ci pentru a întreține clientela politică.
Statul a devenit o pradă.
Când scutul salariaților a devenit parte din problemă
Am obosit și de sindicate — structuri care ar fi trebuit să fie scutul salariaților.
Organizații care aveau misiunea de a apăra drepturi au ajuns, în prea multe cazuri, să funcționeze într-o logică a compromisului permanent.
Am obosit să văd compromis după compromis.
Lideri mai preocupați de negocieri comode decât de confruntări reale.
Birouri confortabile în loc de solidaritate.
Comunicate sterile și proteste simbolice care nu mai produc rezultate.
Cotizațiile oamenilor au devenit, prea des, surse de confort pentru lideri, nu instrumente reale de apărare pentru cei care muncesc.
Salariații pierd drepturi.
Organizațiile pierd credibilitate.
Iar oamenii rămân singuri.
Incompetență la vârf. Datorii pentru generații.
Am obosit să merg în studiouri de televiziune alături de aceiași puțini români care mai au curajul să spună adevărul, încercând să convingem guvernanții să ia măsuri pentru prosperitate, nu pentru îngenuncherea populației.
Am obosit să văd cum politicienii își bat joc de mame, de persoane cu dizabilități, de studenți, de pensionari, de salariații din sănătate, asistență socială, poliție sau armată — de oamenii care țin această țară în picioare.
Miniștri fără expertiză iau decizii cu impact pe generații întregi.
Împrumuturi peste împrumuturi.
Angajamente asumate fără dezbatere reală.
Datorii care vor fi plătite de copiii noștri.
România a fost transformată într-o piață de consum.
Importăm aproape tot.
Producem tot mai puțin.
Ni se bagă pe gât produse de slabă calitate la prețuri europene, iar economia românească este sufocată.
Dar vina nu este doar a lor
Am obosit și de noi.
Am obosit de poporul român care a devenit războinic pe rețelele sociale și absent în realitate.
Revoluționari în comentarii.
Tăcuți când trebuie să iasă în stradă.
Pasivi când drepturile le sunt luate.
Am obosit ca doar câțiva să lupte pentru milioane, în timp ce milioane așteaptă ca altcineva să le rezolve problemele.
Instituțiile sunt pline de oameni fără competență, dar cu pile. Profesionalismul a devenit excepția, nu regula.
Ipocrizia care întreține sistemul
Am obosit și de ipocrizia din mediul antreprenorial.
De antreprenori care se plâng că statul favorizează multinaționalele, dar aleg tăcerea atunci când sunt abuzați de sistem.
Se plâng la televizor.
Se revoltă pe Facebook.
Dar când vine controlul, preferă compromisul în locul curajului.
Corupția nu trăiește doar prin politicieni.
Trăiește prin tăcerea celor care o acceptă.
Frica a devenit reflex național
Am obosit să scriem, zi de zi, pe Civis News, despre lucrurile care nu funcționează în România.
Am obosit să documentăm abuzuri și nedreptăți, în timp ce prea mulți români aleg doar să citească și să meargă mai departe ca și cum schimbarea ar veni de la sine.
Am obosit de „șușoteli”.
De mesajele primite în privat.
De oamenii care spun: „Aveți dreptate”, „Spuneți exact ce gândim și noi”… dar nu au curajul să își asume public nici măcar o distribuire.
Frica a devenit reflex național.
O știre citită nu schimbă nimic.
Un adevăr nedistribuit nu ajunge nicăieri.
Oboseala nu înseamnă renunțare
Am obosit.
Da, este adevărat. Am obosit.
Dar oboseala nu înseamnă renunțare.
Nu înseamnă capitulare.
Nu înseamnă tăcere.
Eu nu voi renunța.
Iar echipa Civis News nu va renunța.
Vom continua să scriem.
Vom continua să spunem lucrurilor pe nume.
Vom continua să deranjăm acolo unde adevărul incomodează.
Vom rămâne vocea puținilor români care încă își asumă.
A celor care mai au demnitate.
A celor care încă au sânge în instalație și nu acceptă să trăiască în genunchi.
Nu ne vom opri.
Vom continua să luptăm pentru ca România să devină țara pe care ne-au lăsat-o Dumnezeu și înaintașii noștri — o țară demnă, respectată și dreaptă pentru cei care muncesc cinstit.
Vom lupta pentru ca românii să-și recapete demnitatea.
Vom lupta pentru ca românii să se ridice din genunchi.
Vom lupta pentru ca această națiune să își regăsească vocea și curajul.
Pentru că locul nostru nu este la marginea Europei, resemnați și tăcuți.
Locul nostru este acolo unde stau popoarele care nu acceptă să fie conduse prin frică.
Și până când România va ajunge acolo… noi vom continua.
