Acum 76 de ani, România întorcea armele aliatului tradițional cu care lupta până la aceea oră în cel de -al Doilea Război Mondial: Germania hitleristă, alăturându -se Națiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.
Regele Mihai I l-a demis şi arestat pe mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului şi preşedintele Consiliului de Miniştri.
Actul de la 23 august 1944 a fost realizat de către o coaliţie formată din regele Mihai I, partidele democratice interbelice, liberal, ţărănist şi social-democrat, dar şi comunişti, aliate în Blocul Naţional Democrat şi mai mulţi ofiţeri superiori ai armatei, precum generalul Constantin Sănătescu.
Scopul principal al înlăturării guvernului Antonescu de la putere era trecerea imediată a ţării de partea Aliaţilor şi încetarea războiului împotriva acestora.
Imediat după demiterea şi arestarea lui Ion Antonescu, România a ieşit din alianţa cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor şi a declarat război Germaniei şi Ungariei. Acordul de Armistiţiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit şi URSS-ului, pe de o parte, şi guvernul României, pe de altă parte, nu a fost, însă, semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel ca, timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliaţi, deşi, din ziua de 24 august 1944, întorsese, deja, armele contra puterilor Axei. Această situaţie a permis Uniunii Sovietice să confişte, fără împotrivire, armament, muniţii, vehicule, avioane şi totalitatea flotei romaneşti atât militară, cât și civilă.
Militarii primiseră ordin să nu se opună, iar rarii comandanţi care, totuşi, au încercat, au fost luaţi prizonieri. În cadrul Acordului de Armistiţiu de la 12 septembrie 1944, au fost stabilite modalităţile politice de guvernare a României, precum şi plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri.
Alt rezultat al schimbării de alianţă din 23 August 1944 a fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum şi Basarabia şi Bucovina de nord cedate Uniunii Sovietice, în 1940, rămâneau în posesia acestora.
Schimbarea de alianţă a României din 23 August 1944 a accelerat înaintarea Aliaţilor (printre care se număra acum România) spre graniţele Germaniei, armata romană participând la operaţiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul ţării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei şi Cehoslovaciei până la sfârşitul războiului. Punctele cel mai occidentale eliberate de armata romană în ofensivă împotriva Germaniei naziste au fost oraşele Chotěboř şi Humpolec, la 90 km est de Praga, în ziua de 4 mai 1945.
Semnificaţia istorică a momentului este dublată, potrivit mai multor istorici, de faptul că decizia de a întoarce armele împotriva Germaniei naziste ar fi scurtat războiul cu cel puţin şase luni şi ar fi salvat vieţile a sute de mii de persoane.
Regele Mihai I a fost recompensat la acea vreme cu Ordinul Victoria acordat de URSS, în urma reorientării României pe scena geopolitică, totuşi a fost obligat la câţiva ani după să abdice şi să părăsească ţara.
În 2005, la ceremoniile organizate la Moscova pentru a marca victoria din 1945 împotriva nazismului, regele Mihai I a fost decorat de preşedintele rus de atunci, Vladimir Putin, cu medalia aniversară a evenimentului.
La începutul lunii mai 2011, regele Mihai I, conducătorul coaliţiei care a luat locul guvernului condus de Ion Antonescu în 1944, a primit la Palatul Elisabeta din Londra distincţia „The Freedom of the City of London” din partea Guild of Freemen of the City of London şi a fost omagiat de oficialii britanici pentru rolul jucat la 23 august 1944.
„Curajul dumneavoastră din anul 1944, de a pune capăt regimului mareşalului Antonescu, va dăinui în istorie ca una dintre cele mai mari realizări ale vreunui monarh.
„Pentru ceea ce aţi reuşit în perioada voastră de domnie – scurtată de împrejurările nefericite – mulţi dintre noi, astăzi, familiile şi prietenii noştri vă datorează existenţa. Acţiunile domniei voastre au salvat mii şi mii de vieţi, au scurtat războiul cu cel puţin şase luni”, a spus fostul lord primar al City of London (districtul financiar al Londrei), sir Arthur Gavyn.
23 august, declarată Zi naţională
Data de 23 august a fost ulterior asociată cu Ziua naţională a României comuniste, fiind organizate manifestări sociale de amploare pentru a sărbătorii eliberarea României de forţele naziste.
Ziua naţională a fost sărbătorită pe 23 august până după revoluţia din 1989.
Mai mult de patru decenii, până la căderea regimului comunist, ziua de 23 august a fost serbată cu parade militare, defilări şi spectacole grandioase ţinute pe marile stadioane ală ţării.
Elevi, muncitori, agricultori şi intelectuali repetau săptămâni întregi pentru o paradă care dura câteva ore.
Treptat semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut, momentul fiind acaparat de comunişti pentru a marca cu fast „propăşirea comunismului” şi „idealurile muncitoreşti” ale poporului român dar şi pentru a omagia „conducătorii iubiţi”.
