Contextul măsurii de 10%
Guvernul a aruncat pe piață o informație explozivă: reducerea cu 10% a veniturilor în sănătate și asistență socială. O declarație suficient de dură cât să provoace panică. Suficient de calculată cât să genereze reacție. Sindicatele au reacționat imediat: grevă generală. Exact asta trebuia să facă. Pentru că, în realitate, cei 10% sunt momeala.
Capcana perfectă
Mecanismul este simplu și vechi în politică: anunți o măsură extremă, provoci revoltă, apoi „renunți” strategic. Guvernul iese în față și spune: „Am ascultat vocea sindicatelor.” Sindicatele spun: „Am învins.” În realitate, nimic structural nu se schimbă. Deficitul rămâne. Inechitățile rămân. Sporurile raportate la grile vechi rămân. Plata gărzilor rămâne neclară și incorectă. Exodul personalului continuă. Burnout-ul devine normă. Dar toată lumea bifează o victorie de imagine.
Întrebările grele
Asta nu este strategie sindicală. Este reacție reflexă într-un scenariu scris de Guvern. De ce nu pentru asta se face grevă? Unde a fost greva generală pentru: o lege a salarizării care să elimine diferențele absurde dintre angajați? recalcularea sporurilor la salariile aflate în plată, nu la grile din trecut? plata corectă și integrală a gărzilor? condiții decente în spitale? angajarea de personal nou într-un sistem sufocat?
Lupta defensivă nu schimbă sistemul
Să fie clar: o tăiere de 10% este inacceptabilă. Dar dacă sindicatele își limitează lupta doar la a nu pierde ce există, ele nu fac decât să conserve un sistem deja dezechilibrat. Un sindicat puternic nu reacționează doar la amenințări. Un sindicat puternic dictează agenda. Dacă Guvernul a pus pe masă reducerea de 10%, sindicatele ar fi trebuit să ridice miza: „Nu doar că nu acceptăm tăieri. Declanșăm conflict pentru reforma salarizării, pentru plata gărzilor, pentru echitate și pentru condiții reale de muncă.”
Mobilizare emoțională vs strategie
Asta ar fi fost mișcare strategică. Ce vedem acum este o mobilizare emoțională care poate fi dezamorsată printr-un simplu pas înapoi al Executivului. Marea întrebare: Dacă mâine Guvernul anunță că renunță la tăierea celor 10%, se închide conflictul? Dacă răspunsul este „da”, atunci sindicatele nu au câștigat nimic. Au fost doar parte dintr-o coregrafie politică.
Ce are nevoie sistemul sanitar
Sistemul de sănătate nu are nevoie de victorii de etapă. Are nevoie de corectarea nedreptăților adunate în ani. Are nevoie de echitate salarială. Are nevoie de reguli clare și corecte. Are nevoie de oameni care să nu mai fie împinși la epuizare. Greva pentru 10% poate fi legitimă. Dar dacă rămâne doar atât, este insuficientă. Sindicatele au de ales: să fie parte dintr-un joc politic sau să devină forța care schimbă regulile jocului. Până acum, par să fi ales prima variantă.
Marius Sepi, Redactor-șef Civis News – Articol preluat de pe platforma Civis News, in baza unei colaborări redacționale cu Opinia Transilvană.
