Ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov a încetat din viață marți seară, la vârsta de 91 de ani.
Informația a fost apărut pe agenția de presă Interfax, citată apoi de cele internaționale Reuters și AFP.
Mihail Gorbaciov a fost numit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în 1971, scrie Britannica. În 1979–80, Gorbaciov s-a alăturat Biroului Politic- organului suprem de elaborare a politicilor Uniunii Sovietice, iar în 1985 a fost ales secretar general al PCUS.
În octombrie 1988, secretarul general Gorbaciov a fost ales la președinția prezidiului legislativului național (Sovietul Suprem). La scurt timp după aceea, Gorbaciov a instaurat un parlament bicameral. În 1989, parlamentul a ales din rândurile sale un nou Soviet Suprem și l-a numit pe Gorbaciov președinte.
În 1991 a trecut printr-o lovitură de stat dată de conservatorii din partid care se opuneau cu vehemență oricăror măsuri care ar fi schimbat caracterul și integritatea Uniunii Sovietice.
Conservatorii din conducerea sovietică, autointitulându-se „Comitetul de Stat de Urgență”, au declanșat o lovitură de stat pentru a-l îndepărta pe Gorbaciov din fruntea statului și pentru a împiedica semnarea noului tratat unional.
Președintele Uniunii Sovietice a fost ținut în arest la domiciliu în Crimeea între 19 -21 august. După ce a fost eliberat, la reîntoarcerea la Moscova, Gorbaciov și-a dat seama că nu mai controla Uniunea sau Rusia și că era singur în față tot mai puternicului Elțin, tocmai cel care ajutase la înfrângerea puciului.
În 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru „rolul său principal în procesul de pace” din Europa.
Mihail Gorbaciov a demisionat de la președinția Uniunii Sovietice la 25 decembrie 1991. În aceeași zi, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe.
A fost înlocuită de Comunitatea Statelor Independente (CSI), o asociere liberă a statelor suverane fondată de liderii aleși ai Rusiei, Ucrainei și Belarusului (Bielorusia). CSI a început să existe oficial la începutul anului 1992. La acea vreme, Boris Elțin era președintele Rusiei. Guvernul rus de sub Elțîn și-a asumat multe dintre responsabilitățile fostei Uniuni Sovietice.
Nemulțumirea față de administrația Elțin l-a determinat pe Gorbaciov să candideze la președinția Rusiei în 1996, dar nu a luat decât 1% din voturi.
Odată ce cariera sa politică s-a încheiat, Gorbaciov a publicat cărți și a ținut conferințe și prelegeri în multe state ale lumii.
