Creștinii ortodocşi, cât și cei catolici, sărbătoresc pe 26 și 27 octombrie, pe Sfântul Dumitru, sau cum mai este el cunoscut Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Dioclețian(284-305) şi Maximian (286-305), în provincia Iliricum, și a fost el însuși ofițer al Imperiului Roman.
Sfântul Dumitru s-a născut în Tesalonic (Salonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl său era guvernator al Tesalonicului. Dimitrie a fost fiul pe care cei doi soţi l-au primit de la Dumnezeu, după multe rugăciuni.
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, a fost dus de părinţii săi, creştini în ascuns, în casa lor de rugăciune, o cămăruţă din palat, tăinuită, unde a văzut sfintele icoane. I-a fost arătată icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, şi icoana Născătoarei de Dumnezeu. Aici, chemând în taină un preot şi câţiva creştini, prieteni ai lor, l-au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi.
După moartea tatălui său, Sfântul Dumitru a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia guvernator, încredinţându-i-se Tesalonicul cu porunca de a-l curăţa de creştini. Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat acest ordin, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască Evanghelia.
În scurt timp, împăratul a aflat că Dimitrie este creştin şi că pe mulţi îi aducea la credinţa sa. S-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonicului ca să vadă cu ochii săi. Aici l-a chemat în faţa sa pe guvernatorul cetăţii, Sfântul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, a mărturisit cu îndrăzneală că este creştin.
A fost închis, iar în ziua de 26 a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţa în care fusese aruncat. Găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost lovit a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce.
Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.
Edificiul paleocreştin original există şi astăzi şi face parte din site-ul Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Salonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1988.
Biserica Sfântul Dimitrie din Salonic adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care este şi ocrotitorul oraşului.
Tradiții și superstiții de Sfântul Dumitru
În credinţa populara, anul este împărţit in vara si iarna. Daca Sfântul Gheorghe încuie iarna si înfrunzeşte întreaga natura, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul si usucă toate plantele. Exista credinţa ca in aceasta zi, căldura intra in pământ si gerul începe a-şi arata colţii.
În Ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se aprind focuri (Focul lui Sumedru), peste care sar copii pentru a fi sănătos tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a încălzi morţii. După ce focul este stins, ţăranii arunca un cărbune in gradina, ca aceasta sa primească putere de a rodi.
Se spune ca vremea din ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dimitrie, ne arata cum va fi iarna care urmează. Sunt multe superstiţii populare legate de aceasta zi si iarna aflata „la prag”.
De exemplu, se spune ca daca in aceasta zi de sărbătoare va fi frig, dar cerul însorit si lipsit de nori, urmează o iarna nu prea grea. Se mai spune ca daca de Sfântul Dumitru este vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa. Daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi aspra, cu zapezi grele.
Tot ca o superstiţie, nu e bine sa te piepteni in aceasta zi. E o măsură pentru a nu cădea prada animalelor sălbatice, lupilor, sau pentru a-şi feri animalele din bătătura de atacul fiarelor, credeau oamenii, in trecut.
De Sfântul Dumitru se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau brânză, pentru sufletul celor morţi.
In anumite zone, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.
Nu rupeţi florile care au rămas neculese in grădini daca sunt inca “in fire” si neofilite. In tradiţia populara, frumuseţea lor este înspre alinarea sufletelor celor morţi.
Sfântul Dumitru este perceput in popor ca fiind dăruit de la Dumnezeu cu puteri vindecătoare, dar si cu puteri asupra naturii, el fiind cel care desfrunzeşte pădurile, usucă plantele si ii aduna pe toţi laolaltă la Focul lui Samediu. El este considerat a fi patronul pastorilor si a toamnei.
Sfântul Dumitru este si ziua in care ciobanii afla cum va fi iarna. Aceştia îşi aşează cojocul in mijlocul oilor si aşteaptă sa vadă ce oaie se va aşeza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sa urmăreşti mersul oilor in dimineaţa sărbătorii Sfântului Dumitru. Daca dimineaţa se va trezi întâi o oaie alba si va pleca înspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.
Ziua Sfântului Dumitru era si o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate intre stăpânii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca „la San-George se încaieră câinii iar la Samedru se sfădesc stăpânii”.
