Exerciţiul zilnic de umilinţă continuu, la care este supus acest neam în ultimii ani, seamna cu Golgota Sfintei Scripturi… Scuipat, batjocorit, minţit, furat sau neîndreptăţit, românul frumos strânge din dinţi şi merge mai departe. Ducând în spate povara democraţiei, suntem supuşi pedagogiei perverse impuse de undeva din lumea tuturor posibilităţilor…
O lume nebună, cu reguli stricte. Bărbaţii cer să se reguleze unii pe alţii legal, însă nu vor să audă de icoane ortodoxe în sălile de curs, vrem toleranta etnică, însă îl scoatem pe Brâncoveanu din manualele de istorie.
Curvelor le spunem dive, iar martirilor noştri le urinează câinii pe morminte… Demnitatea este un cuvânt pe care l-am amanetat şi l-am uitat acolo… Cine mai scutură gorunul la Tebea? Nimeni! Unii suntem în club, alţii îl aşteaptă pe Damon, unii îl urâm încă pe Băsescu, alţii îi ducem dorul lui Ponta, cei mai fericiţi îşi plimbă amantele departe de ochii celor de acasă, iar unii îşi pun problema ce vor pune mâine pe masă… Şi totuşi, în poartă cine veghează? Îmi este teamă că nu mai avem nici poartă. Nu sunt pesimist! Sunt sigur că ne vom trezi, însă ce se va întâmpla până atunci? EUROPA are nevoie de o populaţie non-identitară, iar noi suntem victime sigure… Singurele obstacole în fața senilelor modernismului sunt crucile din cimitir, atât…
Generaţiile de după 1989 nu mai au nevoie de muncă ci de oportunităţi, domnişoarele din ziua de astăzi nu mai pun busuioc sub pernă… ci poze nud pe facebook iar flăcăii în loc de curaj au seringi… Noi, din ce în ce mai mult semănăm cu un popor laș, gata să pună jos şi să se predea în fata dulăului aciuat în cuşca de la Bruxelles… Ionuț Drăgotesc
