„Nu-l doboară nici furtuna, nici minciuna, nici străinii.
Nu-l atingeți, nu-l jigniți, că-i speranța țării.”
Aceste cuvinte nu sunt doar versuri. Sunt un strigăt. Un strigăt al unui popor care s-a săturat să fie mințit, batjocorit, vândut și călcat în picioare. România nu mai vrea iluzii, nu mai vrea promisiuni goale. România vrea oameni adevărați — și în Calin Georgescu mulți români văd, în sfârșit, un astfel de om.
De prea mult timp, noroiul a acoperit adevărul. De prea mult timp, cei care au îndrăznit să spună lucrurilor pe nume au fost reduși la tăcere. Dar acum, ceva s-a schimbat. Țara s-a trezit.
Și, odată cu ea, s-a ridicat și un om care nu se teme. Un om care vorbește despre morală, despre muncă, despre iubirea de pământ și de neam – cu o simplitate care doare și vindecă în același timp.
Calin Georgescu nu este perfect, dar este viu, lucid și demn. Nu se pleacă în fața intereselor străine, nu joacă roluri pentru aplauze, nu se ascunde în spatele discursurilor calculate. De aceea îl urăsc cei care trăiesc din minciună, și de aceea îl iubește poporul.
România are nevoie de un luptător, nu de un actor. Are nevoie de un om care să spună adevărul, chiar dacă doare. Iar când un om se ridică pentru țară, poporul nu are voie să-l lase singur.
Domnule Georgescu, să știți că nu sunteți singur. În spatele dumneavoastră stă o națiune obosită, dar nu înfrântă. Un popor care nu mai vrea să plece capul.
Cei care cred în România sunt din nou în picioare — și nicio furtună, nicio minciună, nicio trădare nu-i va mai putea opri.
Pentru că, da — atunci când omul luptă pentru țară, țara însăși devine luptătoare.
