Prima poveste a campaniei Lumina din întuneric este cea care va sta la baza următoarei expoziții a Muzeului Abandonului. Vara aceasta o echipă interdisciplinară, alcătuită din nouă specialiști: istorici, antropologi, arhiviști, curatori, oameni de comunicare și experți în noile tehnologii, au început o cercetare de teren la Zau de Câmpie.
Castelul de la Zau a fost construit între 1908 – 1912 de baronul István Ugron, membru proeminent al nobilimii secuiești și înalt diplomat în regimul austro-ungar. Odată cu instaurarea regimului comunist, proprietatea a fost naționalizată, iar clădirea a fost transformată în școală agricolă, apoi în casă de copii.
„În anii grei ai comunismului, o familie de profesori, Irina și Pamfil Moldovan, doi dascăli cu suflet care nu avea copiii lor, au luat în administrare în anul 1963 casa de copii în care se aflau 200 de fete și le-au îngrijit ca și cum ar fi fost copiii lor. În orfelinatul de la Zau de Câmpie nimeni nu avea voie să lovească sau să țipe la copii. D-nul Moldovan a organizat o fermă pe terenul castelului, astfel încât fetelor să nu le fie niciodată foame.
Apoi a construit terenuri de tenis și baschet, astfel încât copiii din sat se uitau aproape cu invidie la fetele de la castel. În croitoria de la Ugron nu s-au făcut niciodată cămăși de forță, ca la Căminul Spital de la Sighet, ci lăzi de zestre pentru fete. În bucătăria de la Ugron nu s-a gătit niciodată supă de vegeta, ca la Sighet, ci mâncăruri pe care fetele și le aduc aminte și acum, după 20 sau 30 de ani. Pe culoarele Ugronului nu se auzeau țipete și plânsete, ci muzică și veselie.”
