România nu mai este condusă. România este exploatată.
De trei decenii, o clică de indivizi fără vocație, fără rușine și fără competență a transformat statul într-o afacere personală, iar politica într-un mecanism de protecție pentru hoți, impostori și ratați profesional.
Nu vorbim despre „erori”, „derapaje” sau „excepții”. Vorbim despre o clasă politică majoritar compromisă, care nu mai încearcă nici măcar să pară onestă.
Puterea nu mai minte. Nici nu mai explică. Politicienii români au trecut de faza în care mințeau frumos. Astăzi sfidează.
Fură pe față. Legiferează pentru ei. Își angajează rudele. Își protejează penalii. Își cresc salariile. Și o fac relaxați, pentru că știu un adevăr dureros: nu li se întâmplă nimic.
Justiția e negociabilă. Presa e cumpărabilă. Alegerile sunt gestionabile.
Iar poporul? Obosit, dezbinat, cinic.
Parlamentul: azilul imposturii naționale Parlamentul României nu mai este un for legislativ. Este un depozit de nulități cu imunitate.
Oameni care n-ar putea conduce o firmă de cartier decid bugete de miliarde. Indivizi fără studii reale fac legi. Caractere îndoielnice țin discursuri despre moralitate. Acești oameni nu sunt acolo din greșeală.
Sunt acolo pentru că sistemul îi selectează exact așa: obedienți, șantajabili, mediocri. România pierde tot ce are mai bun
În timp ce politicienii își împart funcții și contracte:
medicii pleacă,
profesorii renunță,
tinerii își fac bagajele,
oamenii capabili fug de stat ca de o boală.
Nu pentru că „nu iubesc România”, ci pentru că România oficială îi disprețuiește. Țara asta nu își alungă valorile. Le scuipă afară.
Minciuna supremă: „nu avem alternativă” Este cea mai toxică propagandă a sistemului. Avem alternativă. Dar alternativa nu e lăsată să ajungă la putere. Este sufocată de reguli făcute special să protejeze partidele vechi. Este ridiculizată mediatic. Este sabotată administrativ.
Pentru că un om onest este un pericol mai mare decât un extremist: demască jocul.
Ce urmează? Să fim sinceri.
Dacă acest regim politic continuă:
România va deveni un stat formal, fără substanță;
democrația va rămâne doar pe hârtie;
autoritarismul va apărea nu ca accident, ci ca reacție;
ura și violența verbală vor fi singurele forme de descărcare socială.
Nu pentru că românii sunt răi. Ci pentru că sunt împinși la limită.
Verdictul : România nu este o țară eșuată. România este o țară ținută captivă. Captivă unei clase politice care nu mai reprezintă nimic în afară de propriul interes. Captivă fricii de schimbare. Captivă tăcerii celor care știu adevărul, dar preferă confortul.
Și dacă acest text deranjează, e bine. Pentru că o societate care nu mai este deranjată de nimic este deja moartă. Nu politicienii distrug România. Ci toleranța față de ei.
