Există o falsă concepție conform căreia politicienii trebuie să ia apărarea mediului privat și a reprezentanților acestuia atunci când discutăm despre modificări în sfera fiscală. Oamenii de afaceri, gândirea creativă, mediul privat, toate acestea, nu au nevoie de ajutor ci de înțelegerea corectă a faptului că osatura societății românești este formată din firmele private care asigură plata taxelor și a impozitelor, cele care asigură și facilitează crearea de locuri de muncă fapt care determină dezvoltare.
Recentele discuții apărute în spațiul public cu privire la majorarea taxelor sunt de manieră să îngrijoreze mediul economic românesc, argumentul schimbării politicii fiscale neavând la bază vreun studiu de impact sau vreo notă de fundamentare care să depășească nevoia de plasare electorală în perspectiva acestei toamne.
Cu un deficit bugetar considerabil și cu necesitatea găsirii unor soluții care să îl reducă, calea cea mai simplă, de gâgă, dealtfel, este să luăm de la cei care au, cum am mai făcut dealtfel în anii postrevoluționari. Măi oameni buni, dacă cineva crede că mediul de afaceri este găina cu ouă de aur în orice context, a citit prea multe basme. Analiza necesară înainte de a impune astfel de măsuri trebuie să țină cont de câțiva indicatori obiectivi, care din câte am aflat, nu vor să se înscrie în vreun partid politic. O vom lua metodic și riguros, așa cum am făcut atunci când am înțeles că nu există altă cale pentru a produce plus valoare în propria companie:
1. Măsura taxei speciale de 1% pentru imobilele care însumat depășesc valoarea de 500.000 de euro, este o măsură care nu poate fi aplicată fără să conștientizezi faptul că oamenii pot deține un apartament într-un oraș mare al României și îl pot moșteni pe al doilea printr-un dat al sorții într-o zonă devenită ulterior atractivă din punct de vedere imobiliar și pentru asta, acum, se văd penalizați cu câteva mii de euro anual. O fi corect? I-ai impozitat pe oameni oricum atunci când au cumpărat sau au deschis succesiunea. Cum și cine face evaluarea acestor imobile? Ce faci în situația în care acolo nu stau mega oameni de afaceri ci pensionari cu venituri medii? Interesează pe cineva faptul că vor crește chiriile și că de fapt măsura nu apasă pe cei bogați ci pe cei care vor plăti chirii din ce în ce mai mari?
2. TVA unic de 19% cu eventualitatea creșterii la 21 sau 22%. Ați luat-o razna? Un TVA unic ar însemna anularea cotelor diferențiate de TVA în domeniul Horeca, în ceea ce privește pâinea, carnea, laptele, medicamentele, cărțile, activitățile culturale. Măsura afectează doar oamenii de afaceri sau dă o nouă lovitură buzunarului consumatorului final?
3. Elimini facilitățile din construcții, agricultură și industria alimentară. Oare ați discutat cu cei care operează în aceste sectoare? Vorbim despre aducerea muncitorilor români plecați în străinătate ,pe șantierele românești dar tot mai des pare că nu înțelegeți ce impact va avea retragerea facilităților. Mărirea salariului minim în construcții e praf în ochi.
Oameni buni, când elimini facilități și spui că reașezi povara fiscală pentru a fi echitabil ești obligat să prezinți mediului privat o perspectivă de creștere a competitivității fiscale. Înțelegeți, specialiștii lui pește prăjit? Putem fi de acord că anumite facilități fiscale au ajuns la o anumită maturitate dar nu poți să anunți industrii întregi că din septembrie anumite aspecte dispar. Nu este corect, înțelegeți, stimați tovarăși? Nu este corect ca un întreg mediu economic să fie pus pe butuci pentru că niște băieți care s-au trezit peste noapte la putere au greșit bugetul. Sfatul meu, e ca acolo unde este cazul, să mai mergeți la școală, nu puteți să introduceți bani fictivi în buget și să veniți în mediul privat să cereti plăți reale. Noi nu jucăm Monoply băieți, avem afaceri, credite, angajați și responsabilități. S-a înțeles?
