În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, la Brașov izbucnea revolta muncitorilor de la uzina Steagul Roșu. Sute de muncitori din schimbul trei au refuzat să mai lucreze, după ce au constat că le-a fost diminuat salariul.
Salariații de la secția 440 Matriţe-Ştanțe, din schimbul de noapte al Uzinei Steagul Roșu din Brașov tocmai își primiseră fluturașul de salariu. Primiseră doar jumătate din bani, iar pe fluturaș, la rețineri scria” social”. Era perioada în care regimul ceaușist făcea economii la sânge, pentru a plăti datoriile externe ale României, iar pentru asta, erau sacrificați românii de rând, care puteau procura alimentele de bază doar raționalizat, pe bază de cartelă.
Muncitorii au încetat lucrul, în semn de protest. Au fost raportați la Securitate, de inginerul responsabil de acel schimb, care era și ofițerul de serviciu. Dimineață, schimbul I s-a alăturat turei de noapte, iar muncitorii au mărșăluit către” Județeana de Partid”. Pe drum, li s-au alăturat și alți brașoveni.
Ceea ce a pornit ca un protest din motive sociale, a degenerat într-unul politic, în care protestatarii scandau lozinci anti-comuniste. Au ajuns chiar să ardă portretul lui Nicolae Ceaușescu. Furia lor a fost alimentată și de faptul că, în ciuda lipsurilor cu care se confrunta populația, în Județeana de partid – Consiliul Popular Județean al PCR Brașov, protestatarii găsiseră o masă întinsă cu produse care nu se găseau, la liber, în comerț, cum ar fi salam de Sibiu, cașcaval, banane, portocalele, sucuri… Masa fusese pregătită pentru a sărbători alegerile cu rezultat așteptat, care aveau loc pe 15 noiembrie.
Muncitorii revoltați nu și-au descărcat furia doar pe mobilier și tablouri, ci l-au agresat și pe primarul Brașovului de atunci, care s-a ales cu arcada spartă, iar un milițian a fost dezbrăcat, iar uniforma i-a fost sfâșiată de mulțime.
Apoi a urmat represiunea. Sute de anchetatori și torționari au fost aduși de la inspectoratele de Miliție și Securitate din toată țara. Au fost arestați peste 300 de protestatari, care au fost torturați în anchete, pentru a stabili în cel mai scurt timp cine sunt „huliganii – dușmanii orânduirii socialiste”.
Pentru a ascunde ideea că revolta de la Brașov fusese una politică, protestatarii au fost judecați pentru tulburarea liniștii publice și ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentințe cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din țară.
Prima informație că la Braşov a avut loc o revoltă în 15 noiembrie ’87, finalizată cu arderea tabloului lui Ceaușescu, a fost adusă la cunoștința lumii libere în ziua de 17 noiembrie 1987, la ora 19.00, de către Postul de Radio Europa Liberă, unde era redactor Emil Hurezeanu.
