Ziua Micii Uniri din 24 ianuarie a fost, pentru conducerea României, încă o demonstrație de ruptură totală față de realitatea din stradă. În loc de unitate, am avut penibil. În loc de respect, dispreț. În loc de lideri, figuranți pierduți în decor.
Nicușor Dan pare să fi transformat gafa în marcă personală. La Focșani, oraș-simbol al Unirii, acesta a reușit performanța de a ilustra perfect starea actuală a conducerii: a mers pe lângă covorul roșu, la propriu, dar și pe lângă moment, pe lângă oameni și pe lângă așteptările unei funcții publice. Imaginea nu a fost doar stânjenitoare, ci profund simbolică. Un lider care nu știe unde să calce la o ceremonie oficială este același care nu știe unde se află țara pe care pretinde că o conduce sau o reprezintă.
Reacția românilor nu a întârziat. Huiduieli, scandări, cereri de demisie, acuzații de trădare – toate au izbucnit într-un loc care ar fi trebuit să fie al reculegerii și al respectului. Dar furia oamenilor nu a apărut din senin. Ea vine după luni și ani de măsuri de austeritate, de promisiuni încălcate și de o clasă politică ce pare imună la suferința celor mulți. Nicușor Dan nu a fost huiduit pentru că a greșit protocolul, ci pentru că, în ochii românilor, a greșit direcția.
Nici Ilie Bolojan nu a oferit o imagine mai bună în Capitală. Dimpotrivă. Rigid, încordat, alergic la presă și la întrebările oamenilor, acesta a părut mai degrabă un funcționar speriat de contactul cu realitatea decât un lider sigur pe el. Fuga de jurnaliști a devenit, din păcate, o constantă a celor care nu mai au răspunsuri. Când nu mai poți explica ce faci și de ce faci, alegi tăcerea și retragerea grăbită, sub pază, departe de cetățeni.
Mesajul transmis de ambii lideri este același: distanță, aroganță, indiferență. România reală nu mai are loc în agenda lor, iar Ziua Unirii a fost tratată ca o obligație de bifat, nu ca un moment de legătură cu poporul.
Contrastul a fost dureros de clar în Parcul Carol, unde Călin Georgescu a fost singurul personaj public primit cu aplauze și căldură de o parte a celor prezenți. Indiferent de opiniile despre el, reacția oamenilor spune totul despre vidul de încredere lăsat de actualii lideri. Când mulțimea aplaudă pe cineva din afara sistemului, nu este neapărat un vot de adeziune, ci un vot de blam pentru cei aflați la putere.
Ziua Micii Uniri din 2025 nu va rămâne în istorie pentru discursuri memorabile sau pentru momente de unitate, ci pentru imaginea unei conduceri care merge pe lângă covorul roșu și fuge de popor. Unirea nu se proclamă din funcții și escorte oficiale. Se câștigă prin respect, asumare și curajul de a sta în fața oamenilor, nu de a te ascunde de ei.
Astăzi, Nicușor Dan și Ilie Bolojan nu mai par lideri ai românilor, ci simple accidente de traseu într-o țară care își caută, disperată, reprezentanți adevărați.
