Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului, fiind sărbătorită în vinerea din Săptamâna Luminata, prima după Sfintele Pasti.
Originea sărbătorii vine dintr-o legendă conform căreia o minune s-a petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol.
Se spune că un om orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa din izvor. El a ajuns la acest izvor călăuzit de cel care avea să fie împărat al Bizanțului, Leon I, căruia îi ceruse apă.
Maica Domnului l-a îndemnat pe acesta să îndrume omul orb către izvorul care l-a vindecat.
Mai tarziu, cand Leon ajunge imparat, ridica pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul „Izvorul Tamaduirii”. Aici primeste vindecare de o boala grea si imparatul Justinian (526-575), care ridica drept multumire o biserica si mai mare. Biserica zidita de imparatul Justinian a fost distrusa in anul 1453, de turci.
Izvorul tamaduirii din timpul lui Leon se pastreaza si in zilele noastre. Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii.
Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.
În această zi, bisericile fac sfințirea aghesmei mici după Liturghie. Se spune că cei care beau această agheasmă se vindecă, iar în unele locuri se stropește și casa cu agheasmă mică.
În tradiţia populară, bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.
În tradiția populară, Izvorul Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai bună zi din an.
De asemenea, în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Potrivit tradiției, fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.
Ce este interzis să faceți în această zi?
În această zi este complet interzis să lucrați. Potrivit tradiției, pe vremuri, în această zi nu se muncea. Cei care lucrau erau loviți de o boală grea din care nu își mai reveneau până la moarte.
Boii nu se înjugau, pentru a nu se îmbolnăvi. De asemenea, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută nu se îmbrăcau nici cei morți, fiindcă nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.
Mai mult de atât, este complet interzis să spălați și să călcați. Cine nu respectă acest obicei, nu va avea loc în Rai.
