Reluarea turului doi al alegerilor prezidențiale este singura cale a corupților de a-și cere iertare poporului și sfintei democrații.
Există momente în care omul și câinele său devin o singură ființă – două umbre care se sprijină una pe alta într-o lume ce pare să le fi uitat. Povestea lui Armando și Fredy nu este despre supraviețuire, ci despre o decădere care, paradoxal, devine o formă de grație.
A apărut motivarea hotărârii Curții de Apel București de respingere a cererii candidatului independent Călin Georgescu prin care a solicitat anularea celor trei decizii ale BEC și obligarea Guvernului să reia turul 2 al alegerilor prezidențiale.
Protestele românilor din țară și Diaspora nu se opresc, mii de oameni ieșind în stradă pentru a-și cere drepturile. Aceștia solicită reluarea turului 2 al alegerilor și își exprimă susținerea față de candidatul independent Călin Georgescu, considerând că rezultatul acestuia reflectă voința poporului.
Într-o perioadă marcată de incertitudine și tensiuni sociale, mesajele liderilor de opinie capătă o greutate sporită. Călin Georgescu, președintele ales al României, o figură binecunoscută pentru discursurile sale despre suveranitate, drepturi și reformă socială, a transmis un nou apel de intensitate către clasa politică și societatea românească. Afirmația sa, „Există forțe pe care nu le puteți opri decât dacă restabiliți libertățile și drepturile constituționale ACUM!”, ridică întrebări esențiale despre direcția în care ne îndreptăm ca națiune.
Călin Georgescu a transmis un nou mesaj pentru români, chiar de Bobotează. Călin Georgescu le mulțumește oamenilor că îndură frigul de 8 zile și protestează față de decizia CCR de anulare a alegerilor, luata exact în urmă cu o lună.
Protestele continuă în fața Curții de Apel București: Sprijin masiv pentru președintele ales, Călin Georgescu. Opinia Transilvană în mijlocul oamenilor
Străzile marilor orașe pulsează de o furie resemnată, amestecată cu o speranță care sfidează orice logică. Se protestează pentru Călin Georgescu, pentru eliberarea din tirania partidelor, a justiției corupte, a unui sistem care și-a devorat propriul popor. Și totuși, ce sens au toate acestea? În fața unui colos istoric al corupției, al minciunii ridicate la rang de virtute, vocea mulțimii pare doar un ecou pierdut într-un abis al indiferenței.
România arde, dar nu este focul renașterii, ci jarul mocnit al unui suflet istovit. De prea mult timp, această țară a supraviețuit în genunchi, îmbrățișând cu o resemnare bolnavă toate formele de umilință. În aer se simte o disperare care transcende prezentul: e disperarea unei națiuni ce își contemplă propria ruină. Dar, iată, odată trebuia să înceapă. Și a început.
România traversează o criză morală și instituțională fără precedent. În fața nedreptății și a corupției care au infestat fiecare colț al sistemului politic și judiciar, mii de români își găsesc curajul de a protesta. Străzile sunt pline de oameni care cer dreptate, dar mai presus de toate, cer să fie auziți.