Ziua de 1 februarie are o semnificație aparte pentru armata română, marcând Ziua Independenței Militare, un moment dedicat consolidării structurilor militare naționale și afirmării autonomiei statului român în domeniul apărării.
Un reper fundamental al acestei zile îl constituie Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, prin care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a consfințit înființarea Corpului de Intendență Militară. Acest act a reprezentat un pas esențial în procesul de modernizare a armatei române, aflat în plină dezvoltare după Unirea Principatelor Române din 1859.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, statul român avea nevoie de o armată organizată după principii moderne, capabilă să își asigure în mod independent logistica, aprovizionarea și administrarea resurselor. Crearea Corpului de Intendență Militară a răspuns acestei necesități, punând bazele unui sistem coerent de susținere a trupelor, indispensabil desfășurării operațiilor militare și menținerii capacității de luptă.
De-a lungul timpului, intendența militară a evoluat în concordanță cu transformările armatei române și cu cerințele impuse de conflictele armate la care România a participat. În Războiul de Independență din 1877–1878, precum și în cele două războaie mondiale, structurile de intendență au avut un rol decisiv în asigurarea hranei, echipamentelor, muniției și altor resurse necesare trupelor aflate pe front.
Astăzi, Corpul de Intendență Militară continuă să reprezinte o componentă vitală a sistemului de apărare, adaptată standardelor moderne și cerințelor operaționale actuale. Ziua de 1 februarie constituie un prilej de reflecție asupra importanței logisticii militare, dar și de recunoaștere a profesionalismului, responsabilității și devotamentului celor care au contribuit, de-a lungul generațiilor, la susținerea armatei române.
Marcarea Zilei Independenței Militare reafirmă respectul față de tradițiile militare și evidențiază rolul esențial al structurilor de sprijin în apărarea suveranității și intereselor naționale.
