Liderii de sindicat integrați în politică și administrație au transformat organizațiile în instrumente de reglaj social, nu forțe de schimbare pentru muncitori.
Sindicatele românești nu și-au pierdut doar vocea, ci și autonomia. Capturate treptat de sistemul pe care ar fi trebuit să-l confrunte, ele au devenit instrumente de reglaj social, nu forțe care să schimbe realitatea muncii.
Liderii de sindicat au urmat adesea traseul: sindicat → politică → administrație. Parlamentari, miniștri, consilieri sau „oameni de dialog” – toți au fost integrați într-un sistem care necesită conformitate, nu conflict.
Un lider care negociază propria carieră nu mai poate negocia dur pentru ceilalți. În schimb, mesajele sale devin previzibile, iar protestele – controlate.
Astfel, marile pierderi au trecut aproape fără opoziție reală: precarizarea muncii, fragmentarea contractelor, mutarea riscului de pe stat pe individ. Sindicatele au fost acolo, au explicat, au girat. Nu pentru că ar fi fost slabe, ci pentru că asta li s-a cerut.
Astăzi, sindicatele funcționează ca niște „butone de reglaj social”: când tensiunea crește, sunt activate; când pericolul trece, sunt dezactivate. Nu există autonomie reală, doar sincronizare.
Capturarea sindicatului nu e conspirație. Este un mecanism rafinat: oamenii cred că sunt reprezentați, în timp ce sunt gestionați.
Civis News va continua analiza mâine, în episodul 3, cu o privire asupra a ceea ce ar însemna un sindicat cu adevărat independent și de ce sistemul se teme de asta.
Autor: Călin Munteanu, Civis News
Articol preluat de pe platforma Civis News, in baza unei colaborări redacționale cu Opinia Transilvană.
