Incertitudinea și evenimentele urmate alegerilor prezidențiale în loc să construiască o Românie mai clară, au scos la suprafață o realitate sumbră: ura a devenit principalul limbaj al dialogului public. Ceea ce frapează, însă, nu e doar radicalizarea ambelor tabere, ci mai ales felul în care o parte a celor ce se autoproclamă pro-europeni și progresiști au ajuns să îmbrățișeze exact armele pe care pretind că le condamnă: insulta, disprețul și agresivitatea verbală.
Te aștepți ca cei care susțin valorile europene — libertatea de exprimare, respectul reciproc, diversitatea de idei — să fie un exemplu de calm și rațiune. În schimb, ce vedem? Un val de jigniri la adresa oricui nu le împărtășește viziunea. Ai pus o întrebare despre UE? Ești „prorus”. Ai îndrăznit să nu fii entuziasmat de un anumit partid? Ești „prost”, „needucat”, „retrograd”. Nu există discuție — există doar etichetare rapidă și dorința de a-ți anula complet punctul de vedere.
Această atitudine nu e doar greșită — e ipocrită. Nu poți susține Europa cu gura plină și, în același timp, să calci în picioare exact principiile pe care această Europă le promovează. Nu poți cere toleranță în timp ce scuipi cuvinte grele asupra celor care gândesc diferit.
Să fie clar: a fi pro-european nu înseamnă să-i reduci la tăcere pe ceilalți, ci să știi să porți un dialog — chiar și cu cei pe care nu îi placi. În democrație, adversarii nu sunt dușmani. Dar pentru unii, această idee pare prea complicată.
Pe de altă parte, ura naște ură. Cei jigniți răspund cu aceeași monedă — și așa ne trezim într-o spirală a disprețului reciproc, în care nimeni nu mai ascultă, doar țipă. Iar România rămâne prinsă la mijloc.
Întrebarea reală este: ce fel de pro-europenism promovăm, dacă primul nostru instinct este să insultăm?
Dacă vrem o Românie cu adevărat europeană, trebuie să începem prin a înțelege că diversitatea nu înseamnă doar să fii de acord cu cei care gândesc ca tine. Înseamnă să asculți și vocile care nu-ți plac.
Altfel, nu suntem pro-europeni — suntem doar pro-aroganță, înveliți într-un discurs ipocrit.
Așa că poate, în loc să ne întrebăm cine a câștigat alegerile, ar trebui să ne întrebăm cât de mult am pierdut din respectul reciproc după ele.
Pentru că, dacă singura noastră reacție la o opinie diferită e jignirea, atunci nu Europa e problema — ci noi.
