”Afară-i vopsit gardul înăuntru-i leopardul” zicală care se potrivește de minune situației actuale de la Cuprumin Abrud. Dacă la o primă întâlnire stai de vorbă cu unul din reprezentanții companiei vei avea impresia că ai descoperit firma cu cel mai bun proiect de management din ultimii 28 de ani ai economiei românești.
Realitatea este însă cu totul alta, conducerea corporatistă nu face decât să gândească scheme de succes cu costuri mici. Nimic rău în asta, doar că aceste scheme gândite din birourile călduțe și de oameni fără experiență în minerit nu se potrivesc cu condițiile reale dintr-o carieră. Utilajele și mașinile au începu să cadă, achizițiile pentru piese sunt făcute doar prin firme de casă și de ce-a mai proastă calitate. Cei ce se ocupă de aprovizionare sunt disperați și se roagă să-i ajute vremea, le este frică să vorbească deoarece sunt amenințați cu pierderea locului de muncă.
(exemple de planuri de aprovizionare înainte de conducerea corporatistă)
” Ca în orice unitate mare probleme sunt, apar, utilajele sunt mai învechite, nu ne-a ajutat nici iarna asta, dar cu una cu alta să zicem ca mergem înainte, am încercat să le rezolvăm. Se întârzie aprovizionarea cu piesele, materialele, consumabilele. Umblă să facă economie dar pe sănătatea noastră. Se întârzie voit aprovizionarea.” ne-a mărturisit un angajat din cariera Roșia Poieni.
” Auzim de la cei de la birouri că știu de referatele șefilor dar stau ascunse în mape. Șefii noștri direcți trebuie să se certe pentru fiecare piesă comandată în parte… nu le sunt semnate referatele. Astăzi dacă pică un utilaj și cer vreo piesă de schimb, vine dacă vine cu întârzieri, eu până atunci ce fac… cârpesc, producția nu trebuie să stea” – spune un alt angajat.
Actuala conducere a Cuprumin s-a angajat în baza contractului de management să îndeplinească anumiți indicatori pe care cu siguranță îi vor atinge. Întrebarea este cu ce preț.
Cel mai grav aspect este că nu se respectă programul de decopertă, în anumite zone chiar a fost întreruptă sau se face prea puțin, fapt care pune în pericol viitorul carierei dar și viața muncitorilor.
Utilajele pe care se lucrează nu au reviziile făcute la timp sunt învechite iar reparațiile lor sunt ignorate cu bună știință. Oamenii încep să simtă pe pielea lor efectele lipsurilor atât de necesare.
Un fost inginer minier ne-a explicat ce ar trebui făcut de conducerea societății pentru viitorul minei de la Roșia Poieni:
” Haideți să respecte raportul de decopertă măcar unul la unu desi ar trebui trei la unu, adică să fac descopertă trei tone de masa minieră și o tonă de util. Sterilul să fie 3/1 dar și 1/1 ar fi bine, încă nu-I foarte târziu. Deci dacă eu exploatez două milioane de tone de minereu, haideți să exploatăm și două milioane de tone de steril ca să pregătesc câmpul minier să nu mă blochez. Cine o să vină peste câțiva ani când nu mai am substanță minerală activă pregătită pentru exploatare, cine vine să îmi lucreze doi trei ani de zile fără să câștige nimic?”
Ministerul Economiei a închis ochii de mai multe ori în cazul licitațiilor” măsluite” unde nu au fost respectate caietele de sarcini iar compania a pierdut sute de mii de euro pentru piese necorespunzătoare. Un exemplu un acest sens este achiziția de blindaje pentru mori. Piesele cumpărate de la o firmă de casă nu au corespuns caietului de sarcini (lungime și grosime) iar după câteva sute de ore de funcționare au cedat. Pierderile au fost imense pentru companie, însă au fost ascunse iar banii recuperați prin sacrificiul muncitorilor.
Legalitatea mai multor achiziții este pusă la îndoială, contractele fiind semnate de Gheorghe Chindriș, membru în Consiliul de Administrație dar și director tehnic la acea vreme.
Imediat după acest incident compania a mai organizat o licitație de data aceasta pentru achiziția unui utilaj, la scurt timp a picat și acesta. Povestea a continuat, cu cauciucurile, povestea a continuat cu reactivii… totuși: cine plătește?
După un an de conducere corporatistă, acționarul principal, adică statul român, reprezentat prin Ministerul Economiei nu a realizat că mineritul făcut cu management selectat de firme de impresariat nu este unul sustenabil.
Funcţia de director general a devenit vacantă după demisia lui Nicolae Turdean, la 1 februarie 2018. Postul a fost preluat ulterior, până la finalizarea concursului, de către Gheorghe Chindriş, membru în consiliul de administraţie al companiei miniere din Apuseni. Între timp o altă firmă de recrutare a demarat procedura de selecție pentru pentru posturile de director general, director financiar şi director tehnic. Două dintre aceste posturi sunt ocupate, în prezent, în regim de interimat, de persoane din interiorul companiei. Coincidență sau nu, criteriile de selecție se pliază ca o mănușă pe profilul unor candidați susținuți de grupuri de interese din partea Clujului. Astfel că în condițiile în care managementul corporatist rezistă în fața ministerului economiei, noul director general al Cuprumin ar urma să fie Valentin Mudura, actualul director comercial.
