România dispare sistematic sub atenta manipulare a activiștilor care acționează tacit în cele mai fierbinți și strategice puncte care pot aduce stabilitatea țării.
Sub atenta oblăduire a celor de la vârf care le finanțează acțiunile, o bună parte din ONG-urile care activează la nivelul României au pus mâna pe Cultură, Industrie, Turism și mare parte din Agricultură. În scopuri aparent caritabile au pus stăpânire pe monumente, cetăți, sate, orașe și nu în ultimul rând zeci de mii de hectare de terenuri pe care au devenit proprietari fără drept. Toate aceste” atacuri” sunt gândite pe termen lung și au un singur scop” DEZBINĂ ȘI CUCEREȘTE”!
Milioane de euro au fost alocate pentru ONG-uri și activiști. Fonduri care în loc să ducă la dezvoltarea țării și a comunităților au fost folosite pentru a bloca dezvoltarea acestora și pentru a-i îmbogăți pe activiști.
Cum lucrează activiștii?
Luăm ca exemplu ultimul mare proiect din România care sub o formă sau alta ar fi scos Munții Apuseni din declinul social economic și ar fi dezvoltat țara în industria mineritului. La Roșia Montană totul a început cu o opoziție normală și firească, oameni care s-au temut, pe bună dreptate, de un impact devastator asupra mediului dar a culminat cu o opoziție care nu are nici o legătură cu cianură sau mediul. O opoziție care are un singur scop – Blocarea resurselor minerale ale țării. Colateral populația din tot arealul a avut doar de suferit prin dezbinre, sărăcire și abandon.
Acest episod dezastruos din istoria Roșiei Montane se încheie prin introducerea comunei în Patrimoniul UNESCO. Toate astea în timp ce statul român este într-o dispută juridică cu cei ce au fost posibilii investitori de la Roșia Montană, care poate avea consecinţe economice serioase pentru România.
Obiectivul activiștilor este la un pas să fie atins dacă autoritățile române nu reacționează fără scrupule împotriva acestor grupuri de interese.
În ultimii cinci ani, oameni puternici din sfera politică și economică a României au devenit extrem de activi în societatea civilă, fiind implicați, culmea chiar în tabăra de opoziție a proiectelor cu un impact economic important pentru țara noastră.
Au fost scrise sute de articole în presă legate de aceste aspecte, autorii au fost catalogați ca fiind parte dintr-o tabără sau alta. Nici prin acest articol nu vrem să acuzăm pe cineva anume ci punem doar în oglindă două exemple Sighișoara și Roșia Montană.
Aparent două localități diferite în zone diferite însă cu potențial economic și strategic important pentru România.
Ce au în comun aceste două proiecte – Listarea în Patrimoniul Unesco!
La Sighișoara totul a început în 1999 când Cetatea Sighișoara, centrul istoric vechi al municipiului a fost introdus pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO.
Pretextul: Sighişoara este o mărturie remarcabilă a culturii saşilor transilvăneni, cultură care se desăvârşeşte după o perioadă de 850 de ani de existenţă şi care se va perpetua mai ales prin monumentele sale arhitecturale şi urbanistice, trecute deja prin epoca comunistă!
Realitatea: Blocarea totală a unor investiții care urmau să aibe loc într-o zonă importantă din centrul țării. Ca exemple putem vorbi despre marele proiect Dracula Park sau chiar Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara care prevedea construcţii de supermarketuri, un mall și alte investiții pentru bunăstarea comunității.
2017 – Sighișoara a ajuns patria prostituatelor, țara homosexualilor și raiul drogaților și asta nu o spunem noi și o arată datele unui raport public care veneau să întărească în 2008 Strategia de Dezvoltare a municipiului Sighișoara.
Așadar în 2008 la 10 ani de la intrarea Sighișoarei în UNESCO – au avut loc următoarele evoluții:
– “Abandonul fizic al moştenirii UNESCO şi lipsa unui plan de management, reduce substanţial orice perspectivă de dezvoltare turistică majoră.”
– Nu există birou său persoană la nivel de oraş, care să se ocupe de managementul informaţiilor şi planurilor legate de reabilitarea moştenirii construite;
– Abandonarea de lungă durată a determinat o condiţie critică a structurilor.
– Intensificarea numărului de vizitatori accelerează degradarea structurilor.
– Lipsa unui design de restaurare a fortificaţiilor.
– Lipsa unui plan de management UNESCO.
– Invazia activităţilor turistice în cetate fără nici o reglementare.
– Achiziţionarea recentă a unui număr mare de case individuale de către străini şi expulzarea rezidenţilor.
– Populaţia a scăzut din 1999 de când este Sighișoara în UNESCO cu peste 5000 de locuitori – ca și cum ar dispărea o localitate medie
– Tabagism, alcoolism, prostituţie infantilă în rândul copiilor din Sighişoara.
– Cerşetorie
– Droguri – “Sighişoara: Nod de trafic de droguri”.
– Violența domestică – “Existenţa unui număr mare de agresori familiali”
– Abandonarea timpurie a şcolii.
– Părinţii copiilor sunt în străinătate.
Aceste aspecte sesizate nu sunt conspirațiile noastre fapt care se dovedește și prin memorandumul scris tocmai de doamna Corina Șuteu, fost ministru al Culturii, și prin care explică clar pericolul care planează asupra proiectului Sighișoara – Patrimoniu UNESCO, susținut culmea de ONG-rile membre ale Fundației Soroș direct sau indirect.
Roșia Montană – aceiași Mărie cu altă pălărie
Dacă doamna ministru Șuteu în 2016 recunoștea că încluderea în UNESCO nu e în sine o cale de a avea grijă de patrimoniu. Înseamnă că a fost doar o metodă de a bloca investițiile și dezvoltarea anumitor zone de interes. Aceiași doamnă Șuteu vine la finele mandatului și împinge comună Roșia Montană aceluiași dezastru.
Scenariu este tras la indigo iar rețeaua de ONG-uri are aceiași numitori comuni de ce după Sighișoara îi găsim acum la Roșia Montană?
Ştefan Balici, Vlad Alexandrescu, Corina Şuteu, Dumitru Dobrev, Andreea Szabo, Claudia Apostol, Alex Găvan, Oana Bogdan, Marius Harosa – au promovat prin fals și abuz în serviciu proiecte care duc la subminarea economiei naționale iar autoritățile statului au mâinile legate în fața rețelei de ONG-uri în care aceste personaje activează.
Radu Ciobotea
Un comentariu
In Romania inca se pot intampla astfel de lucruri.